Înțelegem puțin iar viitorul este oricum impredictibil
Daniel Kahneman a demonstrat că judecata omenească și procesele noastre decizionale sunt predispuse oricum la erori logice. ”Suntem predispuși să supraevaluăm cât de mult înțelegem despre lume și să subestimăm rolul șansei, al norocului, în evenimente”. Tot el scrie în cartea Thinking fast and slow: ” O cale sigură pentru a-i face pe oameni să creadă neadevăruri este repetarea lor cu frecvență mare, deoarece familiaritatea nu este diferențiată de adevăr. Instituțiile autoritariste și marketerii au știut dintotdeauna acest fapt”. Marketing-ul în general se bazează pe generarea și publicarea repetată de volume mari de conținut de o calitate și corectitudine îndoielnice. Mințile oamenilor expuse la acest conținut inventează propriile lor povești explicative, adesea neconștientizate, pe care le cred, deși nu sunt adevărate.
Pe lângă limitările severe ale cogniției omenești, impredictibilitatea viitorului este o altă temă centrală în filosofie, știință și raționament practic. Două dintre principalele dovezi care arată că viitorul este, în mod fundamental, impredictibil, provin din următoarele domenii:
1. Teoria Haosului și Sensibilitatea la Condițiile Inițiale
Teoria haosului arată că, în anumite sisteme, chiar și o mică schimbare a condițiilor inițiale poate duce la rezultate complet diferite, făcând imposibile predicțiile pe termen lung. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul fluturelui, metaforic exprimat prin bătaia din aripi a unui fluture în Brazilia care ar putea declanșa un uragan în Texas. Sau altfel spus, modificări minore acum ar putea produce efecte disproporționat de mari peste 5 ani.
Această instabilitate intrinsecă arată că sistemele complexe, care includ economiile, ecosistemele și comportamentul uman, sunt fundamental imprevizibile dincolo de un anumit punct.
2. Argumentul Filosofic al Liberului Arbitru și Creativității Umane
Deciziile precare, dar și inovațiile și creativitatea umană generează imprevizibilitatea viitorului. Filosofi și gânditori precum Karl Popper și Friedrich Hayek susțin că evoluția cunoașterii umane și a structurilor sociale este deschisă și nu poate fi prevăzută, nici măcar în principiu.
Libertatea oamenilor de a alege, combinată cu crearea constantă de cunoștințe noi fragmentate pe domenii și subdomenii, asigură faptul că traiectoria societăților, tehnologiilor și culturilor rămâne fundamental imprevizibilă.
Confuzia între teoria Lebedei negre și Pisica neagră
Expertului libanez în statistică matematică Nassim Taleb, a construit și demonstrat o teorie numită metaforic “Lebăda Neagră”. Teoria demonstrează că în lume au apărut și vor mai apărea evenimente neașteptate pe scară largă care sunt greu de prezis, deoarece nu există un model științific prin care să le anticipăm. Pe scurt, teoria lui Taleb investighează opacitatea, incertitudinea, norocul, probabilitatea, riscul și deciziile când de fapt noi nu înțelegem lumea. Așa cum romanii erau convinși că toate lebedele sunt albe iar o lebădă neagră este în esență imposibil să existe. Prin această metaforă Taleb subliniază fragilitatea oricărui sistem de gândire și de convingeri.
Pisica neagră este la rândul ei o altă metaforă dar fără prea multe valențe științifice. În folclorul european, pisicile negre sunt asociate cu vrăjitoarele, norocul sau ghinionul, și adesea sunt subiect de mit, legendă sau superstiție.
Oare zilele acestea asistăm la un eveniment cu impact important, istoric, o surpriză, care corespunde descrierii matematice a Lebedei Negre a lui Taleb? Sau pur și simplu gândirea noastră colectivă îmbrățișează viziuni misterioase sau magice de dinainte de era aceasta științifică, obositoare pentru cogniția umană? E lebădă sau e pisică neagră?
Lăsând gluma la o parte, avansul tehnologic depășește capabilitățile cognitive și discernământul multor oameni. Accesul la informație neselectată este nemaiîntâlnit în istoria lumii, și îi facem față cu greu. Este nevoie nu numai de antrenamentul gândirii critice și dezvoltarea logicii, ci și de o igienă și selectivitate a informării. Acum suntem liberi să ne exprimăm și să ne informăm într-un ocean de informații amestecate, care se numește world wide web și marketing nestăvilit. În acest context, lebedele negre demonstrate matematic de Taleb s-ar putea să apară din ce în ce mai des.
Sau, putem citi, scrie, semna, ștampila… diferit.
- Nu e nevoie să citim multe cărți. Nici nu există dovezi că cei care citesc mult ar fi caractere nobile. Narcisicii, manipulatorii și oportuniștii citesc multe cărți. Unii chiar și scriu. Se scrie multă maculatură, scrierea de cărți a devenit una din multele unelte de marketing. Foarte puține cărți merită cu adevărat înțelese și aprofundate. Nici nu contează cât citești. Contează dacă scrierea e validă, contează ce înțelegi din ce citești, și, mai ales, contează ce scop ai. Dar cel mai mult dintre toate, contează ce răspundere îți asumi.
- E bine să citim sau să scriem cu întreaga atenție focusată. Oricum avem o cogniție precară și un sistem de gândire și de credințe fragil. E nevoie să ne antrenăm gândirea logică și, cel mai important, avem nevoie să ne asumăm răspunderea acțiunilor noastre. Deoarece impactul acțiunilor noastre este, de cele mai multe ori, ireversibil.