Puterea echipei

Acțiunile sistemelor sanitare, politice și economice ale lumii și-au atins limitele si rezultatele sunt incerte, a devenit mai clar că nu suntem nemuritori, că stiinta lumii este limitată. În ce să mai credem ca indivizi din sisteme șovăitoare și cu lideri care nu ne mai inspiră nimic?

În primul rând să credem în modelul nostru mental, în sistemele noastre nervos imunitar și endocrin , sisteme sofisticate care ne-au adus pe fiecare până aici și cu care ne vom continua aceasta călătorie. Să credem în puterea noastră de a învăța și în puterea grupurilor restrânse de oameni care colaborează, pot deveni echipe și pot ameliora cursul evenimentelor.

Modele mentale

Oricând pe parcursul vieții noastre sau niciodată conștientizăm modelul nostru mental. Acesta este  o combinație complexă de percepții, valori, credințe, emoții, abilități care ne motivează să acționăm pentru un interes perceput la un moment dat.

Modelul mental al fiecăruia dintre noi si felul in care reusim sa avem succes sunt unice datorită istoriei personale unice, și schimbătoare datorită modalității noastre unice de  reacție – adaptare – învățare continuă, de cele mai multe ori neintenționată. Odata cu trecerea timpului, unii oameni devin nerăbdători, iritabili, pe cand alții devin mai calmi și par mai întelepți. 

Sisteme deschise, complexe și adaptative

Oricând pe parcursul vieții noastre sau niciodată înțelegem sistemele complexe adaptative în care ne desfășurăm acțiunile individuale.

Avem nevoie de aceste Sisteme, ele ne influențează  modelul mental, ne bucură și ne frustrează: familia, industria învățământului, industria sănătății, spitalul, imaginea publică a profesiei pe care o practicăm,etc.

Sistemele sunt studiate multidisciplinar de matematicieni, logicieni, ciberneticieni, biologi si sociologi. De la speculațiile la bursă și până la inovarea în organizații pe timp de recesiune economică, oamenii vor să previzioneze ceea ce se va întâmpla și au nevoie să decidă acțiuni profitabile, și, mai nou, să evite dezastre naturale sau pandemii.

Au observat însă că nu se pot extrapola simplu comportamentele individuale la nivelul sistemului. Sistemele complexe acționează diferit față de suma simplă a părților componente. O  modificare mică a condițiilor inițiale poate avea efecte sistemice disproporționate și imprevizibile – teoria haosului.

Cele câteva milioane de piese ale unui avion se comportă interdependent și repetabil în baza unui certificat de garanție. Coordonarea unei  organizații mari este mult mai complexă de atât. Motivul principal este că oamenii pot fi blocați în false percepții ale libertății și superiorității, neagă interdependența, au emoții, sunt purtători de voință proprie și de mister. Cu oamenii nu e simplu deloc.

Dinamism și interconectare sistemică

Conștient sau nu, oamenii interacționează între ei și cu mediul din afara organizației, și cu timpul, modelele lor mentale sunt influențate și se schimbă adaptativ. Comunicarea defectuoasa din interiorul unor organizații combinată cu supra-comunicarea din multiplele medii de socializare , solicită atenția si emotiile tuturor cu posibile efecte neproductive. Datorită interconectării generale, emoțiile și acțiunile unor indivizi cu sau fara funcție managerială în organizații, vor influența toate celelalte părți dar nu în mod uniform, liniar sau repetabil, si uneori imprevizibil. De exemplu, comunicarea nediferențiată si emotională a crizei Coronavirus in mediile de socializare, nu este sprijin si sursă de acțiuni consistente si clare ci devine sursă de demoralizare colectivă. Demoralizarea celor cu profesii si meserii cheie generează multiple alte efecte nedorite.

Puterea de a învăța si puterea echipei

În concluzie, sistemele omenești sunt imperfecte și partial impredictibile dar oamenii au marea putere a curiozității și a învățării. Ei au nevoie de grup și de semnificație.

Adevăratele echipe sunt rare, iar în timpul crizelor, profesioniștii in echipe eficiente au următoarele comportamente cheie:

1. Cred cu tărie că împreună pot influența în bine cursul evenimentelor. Își definesc obiective clare.

2. Se sprijină reciproc si administrează cu atenție energia colectivă prin orar de muncă alternativ și recunoașterea la timp a limitelor personale.

3. Elimină pierderile de energie colectivă date de reglarea deficitară a emoțiilor. Previn conflictele interne și apelează la profesioniști pentru stările de frustrare, anxietate, demoralizare, insomnie.

4. Echipele eficiente înțeleg limitele și amenințările sistemului și ale contextului în care operează. Generează soluții si comunică insistent pe căi oficiale.

Investitia optimă în echipe se realizeaza în afara situatiilor de criză, pentru  învățarea colaborativă de abilități interpersonale și invățare pentru înțelegerea complexității.