Trăim într-o societate supra-comunicată. Este mai ușor și mai ieftin ca niciodată și pentru oricine să vorbească sau să scrie public. Majoritatea o fac în scop terapeutic (vorbitorii sau scriitorii se simt mai bine atunci când cred că sunt ascultați sau citiți). Alții vor să vândă ceva, sau speră să devină celebri, sau sunt politicieni și speră să rămână în cursa electorală. Fabricarea la normă de texte scrise sau/și vorbite incluzând cărți și podcast-uri este în sine o afacere care promite reușita comercială pe piețe aglomerate și competitive. Zgomotul general crește zilnic, parțial pe bază de pseudocunoaștere, știri false, sau cunoaștere neadecvată publicului și care va fi interpretată greșit. Multe teorii de marketing te îndeamnă să generezi conținut mult și des pe toate canalele ca să atragi clienți și să vinzi. Alți experți, puțini la număr, pledează pentru etica marketing-ului și atrag atenția asupra faptului că zgomotul neselectiv și care ignoră calitatea este profitabil exclusiv pentru diferitele canale ca platformele de social media de exemplu. Consecințele acestei explozii de comunicare (verzi, uscate, vrute și nevrute) sunt studiate și raportate sub formă de stări anxioase până la simptome de depresie, reducerea capacității de concentrare, pesimism.
Accesul la mesaje, opinii, speculații, date, informații, cunoaștere, este aproape nelimitat, nediferențiat și de altfel cui îi pasă?
Deși avem acces neîngrădit la toate acestea, de ce nu ne facem bine?
- Liderii creează culturi toxice.
- 75% dintre americani spun că cel mai stresant aspect al muncii este șeful lor.
- Numărul conflictelor armate internaționalizate este impresionant.
De ce nu ne facem bine?
Acum le avem pe toate: mindfulness, leadership, mentoring, feedback, agility, follow-up, coaching, design thinking, critical thinking, inteligența relațiilor, inteligența emoțională. Și totuși, experții în psihologie organizațională, precum Robert Hogan, estimează că “incompetența managerială in America corporatistă, este de cel puțin 50% “.
Nu ne facem bine deoarece
- Supracomunicarea ne distrage atenția cu un volum masiv de cuvinte goale la modă, un amestec de opinii de diletanți și de experți, ai profesiilor vechi și noi deopotrivă.
- Supracomunicarea ne solicită emotional și este in mare parte marketing si politică, pentru faimă adesea ieftină aducătoare de profit personal. “Influencerii” și “trend-setterii” folosesc și dezvoltă prejudecățile noastre cognitive.
Astfel pare că munca trebuie sa fie bucurie pură fără frustrare, și că scopul muncii este măreția. Sau pare că viața poate fi o fericire perpetuă – un etern festival Untold. Nu suntem mai bine deoarece toate acestea sunt “distorsiuni raționale”, minciuni frumoase pe care ne place să le credem.
Cum am putea să ne facem bine?
Leadership, feedback, agilitate, coaching executiv, gândire critică, gândire sistemică, feed-forward, reglare emoțională, nu sunt cuvinte goale. Sunt concepte precise bazate pe vaste cercetări ale științelor comportamentului, pe studiul politicii, istoriei și al filozofiei .
Științele comportamentale sunt un domeniu nou, clasat printre invențiile intelectuale importante ale secolului precedent. Ele reprezintă studiul riguros al acțiunilor umane individuale, și modul în care acestea se generalizează la nivelul unei organizații sau al întregii societăți.
Științele comportamentale au adus în joc fapte, experimente, experiențe, dovezi. Această cunoaștere poate inspira înțelegere aprofundată și acțiune disciplinată, dacă oamenii intenționează asta. Scopul implementării cunoașterii ar putea fi gestionarea problemelor emoționale și de comportament la nivelul organizațiilor. Problema e că știința nu este implementată în acțiuni efective. Ne-am schimbat doar vocabularul ca să arătăm că suntem deștepți dar facem exact același lucru. Și suntem ceva mai agresivi și adesea puțin mai triști. Cuvintele și cunoașterea nesusținute de acțiune efectivă (una spui și alta faci) sunt cuvinte goale și cunoaștere inutilă. Ambele pot face rău. Marketing-ul cuvintelor goale este o afacere diferită cu scop neprecizat, ascuns.
Iata adevărul urât, concluziile dezamăgitoare:
Schimbarea reală a comportamentelor contraproductive sau maladaptative este posibilă, dar nu este ușoară și adesea nu este dorită. În plus, este imposibil să fie schimbate simultan prea multe obiceiuri.
Pentru a crea noi rutine este necesară auto-motivație, disciplină și sprijin profesional.
- În timpul interacțiunilor de zi cu zi, adolescenții pot deprinde rutinele negocierii și colaborării, în loc de narcisism, competiție neloiala, anxietate și depresie.
- În grupuri de lucru, oamenii pot să invete comunicarea directă și soluționarea sănătoasă a conflictelor în loc de ipocrizie, manipulare și dezamăgire.
- Jocul liderului carismatic, superior și influent cu orice preț, a eșuat și este deconspirat. Acum „leadership” este despre modestie și competență. A venit timpul ca lideri în echipă cu alți lideri să înceapă să facă bine și celorlalți. Să înapoieze valoare organizațiilor și comunității.
Putem să ne facem bine numai prin acțiune. Fapte simple, esențiale, oneste, reale, persistente, în loc de cuvinte goale.
Putem fi mai bine numai prin precizie profesională diversă în loc de amatorism sau egocentrism personal și profesional.
E de bine! 😇
Sănătate și numai bine!🙂
This is very interesting, You are an excessively skilled blogger.
I’ve joined your feed and look forward to in search of more of your great post.
Also, I have shared your web site in my social networks