Călin Lazăr este medic pediatru, conferențiar universitar, și șeful clinicii Pediatrie 1 Cluj. După 25 de ani, l-am regăsit energic și încă optimist, deschis în a încerca cele mai noi resurse de sprijin consistent pentru performanța oamenilor din grupul său profesional, inclusiv prin Coaching Executiv.
Voi împărtăși câteva gânduri în urma participării la Conferința HEART a studenților mediciniști UMF Iuliu Hațieganu, la care am avut privilegiul să fiu invitata lui Călin.
Despre pediatri
Sunt puține specialități din medicină cu care nu am avut privilegiul să colaborez timp de peste 25 de ani de carieră în industria sănătății, dezvoltând business și proiecte inovative cu profesioniști performanți. În cazul Pediatriei, există probabil cel mai mare decalaj între statutul, imaginea specialității și impactul efectiv pe care pediatrii îl generează cu modestie în viața copiilor, familiilor, societății. În viața unei familii, pediatrul impactează de fapt următoarele decenii. Lucrul acesta este subtil și nerecunoscut, dar în multe familii copiii reprezintă sensul și speranța, iar bunăstarea copiilor influențează fundamental bunăstarea întregii familii. De aici și marea dificultate a specialității, care în cazul unui singur pacient, preia și gestionează de fapt suferința unei familii întregi. În pediatrie faptul acesta este mult mai pregnant decât în alte specialități, care pot avea un statut superior în medicina contemporană.
Despre mentorat și generozitate
Probabil nu întâmplător un pediatru a organizat o sesiune inedită de mentorat. Termenul ”mentor” se referă la o persoană cu grad mai mare de senioritate, care este interesată în sponsorizarea carierei (recomandare, sprijin, sfătuire, ajutor pentru finanțarea proiectelor) unei persoane cu grad sau statut profesional inferior”(Smith,Howard,& Harrington,2005,p. 33). Mentoratul este o activitate pro-bono pe termen lung în care mentorul se face accesibil și împărtășește nu numai experiență profesională dar și acces la rețele profesionale prin recomandări și susținere a juniorului talentat, într-un mediu socio-profesional definit. Pentru claritate, speakerii motivaționali plătiți în conferințe nu au rol de mentori, conform cu regulile artei.
Dacă adevărații mentori sunt născuți sau antrenați să fie așa, rămâne un subiect controversat. Din perspectiva mea întrebarea este de fapt, dacă generozitatea se antrenează sau nu, deoarece principala caracteristică a unui mentor cred că este generozitatea.
Eu asta am văzut, timp de două ore, în panelul condus de Călin Lazăr la HEART. Am văzut generozitatea unor profesioniști excepționali în specialitățile neurochirurgie, ATI, pediatrie, oncologie și medicină de familie. Au dăruit dezinteresat din timpul și energia lor drămuită, colegilor mai tineri. Am văzut puterea experților de a se expune cu onestitate și realism, și deschiderea de a deveni vulnerabili, deoarece în sistemul medical contemporan provocările au crescut exponențial, odată cu complexitatea sistemului și cu scăderea generală a gradului de predictibilitate.
Despre Coaching Executiv
Coaching-ul Executiv este un parteneriat între egali între coach-ul profesionist și clienți, într-un proces creativ și provocator al gândirii care îi inspiră pe aceștia să își maximizeze potențialul profesional. Conform cu Federația Internațională de Coaching, coaching-ul deblochează adesea resurse de creativitate și leadership neutilizate anterior. Coaching-ul executiv se desfășoară în mediu organizațional și pornește de la premisa că oamenii ”nu sunt frânți și nu au nevoie să fie reparați, ci dețin resursele necesare pentru a își depăși propriile circumstanțe”(Alfred Adler).
”Sesiunile de coaching executiv individuale și de grup m-au ajutat pe toate planurile. Am conștientizat o strategie profesională personală corelată cu cea a grupului nostru, în care am inclus și resursele mele emoționale, metode de reducere a stress-ului, și am întărit legăturile dintre noi, astfel încât să putem ajuta mai bine copilașii și mamele îngrijorate. ” Asist.Univ.Dr. Csilla Szabo Clinica Pediatrie 1.
”Procesul de coaching, dincolo de clarificarea scopurilor comune, ne-a determinat să definim specific și concret problemele pe care le avem de gestionat, și în mod special, cele pe care chiar merită să le adresăm.” As Șef Liana Horea, Clinica Pediatrie 1
Referințe: Bozeman, B., & Feeney, M. K. (2007). Toward a Useful Theory of Mentoring: A Conceptual Analysis and Critique. Administration & Society, 39(6), 719–739. https://doi.org/10.1177/0095399707304119